„Vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit…”
Cei mai mulți dintre noi am auzit cu siguranță despre Jurnalul Annei Frank, a cărui autoare a devenit celebră prin cartea care a atins inimi de pretutindeni, prin curajul incredibil și spiritul vesel, optimist și rebel care a cucerit milioane de cititori. Nu atât de mulți știu totuși, dincolo de capacitatea tinerei scriitoare de a „ține fruntea sus” în vremuri de restriște, ce frământări, întrebări și tristeți ascunde acest jurnal, probabil cel mai cunoscut jurnal din toate timpurile…
Jurnalul Annei Frank ne deschide ochii spre ororile războiului într-o manieră presărată cu note amare de umor. Citindu-l, descoperim cea ce este războiul cu adevărat, dincolo de povestirile cu eroi şi fapte măreţe, care ne sunt poate mai cunoscute. Descoperim războiul așa cum a fost el văzut, simțit și trăit de către milioane de oameni simpli și nevinovați. Departe de a fi un roman trist sau apăsător, Jurnalul ne arată cum putem fi bucuroși, sinceri și optimiști chiar și în cele mai sumbre împrejurări.
În fața greutăților, a nedreptăților și a lipsurilor, ce atitudine luăm noi? Una de disperare – ne plângem constant de milă, fără a ne gândi la faptul că, poate, alții suferă mai mult decât noi înșine? Una de resemnare – capitulăm, renunțăm la luptă doar după ce am simțit primele semne ale strâmtorării? Câți dintre noi reușesc să stea dârji și drepți în mijlocul încercărilor, fără să cârtească? Jurnalul Annei Frank ne pune înainte o pildă de răbdare, curaj și capacitate de a râde atunci când toți plâng, de a urca în continuare atunci când ceilalți coboară și de a vedea frumusețea în orice, chiar și în mijlocul durerii, al suferinței și al tristeții.
Anne Frank poate părea la început o autoare ca toţi autorii, însă nu este așa; dincolo de simpla pasiune pentru a scrie, ea îşi găseşte în paginile Jurnalului motivaţia şi bucuria de a merge mai departe. Mesajul ei este unul călduros şi dătător de speranţă. Astfel, ea încă ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, deși au trecut mai bine de șaptezeci de ani de la moartea sa: „Ieși afară, mergi pe câmp, în natură și soare. Ieși afară și încearcă să regăsești fericirea în tine. Gândește-te la tot ce-i frumos în tine și în jurul tău și fii fericit!”
Câte motive avem să fim fericiți! Un fluture, o floare, o înghețată. O adiere de vânt. O picătură de ploaie. Toate acestea ne cheamă, ne cheamă să ne bucurăm de ele. Trebuie numai să vrem. Trebuie numai să ieșim din case, să lăsăm grijile deoparte, măcar pentru o clipă. Să ne aruncăm spre soare, să îndrăznim încă o dată să visăm. Bucuria, acest sentiment pentru care de multe ori nu ne găsim timp, ne stă la dispoziție. De ce să o ocolim? De ce să renunțăm la ea ca la o însușire puerilă, pentru care suntem prea mari, serioși și ocupați? Haideți să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Împreună. Să pășim prin viață, cu zâmbetul pe buze, și să căutăm frumosul din fiecare clipă.
Putem începe, de exemplu, prin a citi… Jurnalul.