Din cele mai vechi timpuri, ceea ce pentru unii este o crimă, pentru alţii este un lucru cât se poate de normal. Aşa s-a întâmplat şi cu sclavia; numai că, din păcate, cei care considerau această practică un lucru firesc erau majoritari celor care îi vedeau pe negri ca oameni egali cu albii.
Oamenii se poartă în feluri diferite de la persoană la persoană, atât în cazul albilor, cât şi în cel al negrilor. Aşa se face că, în vremurile în care negrii erau consideraţi “marfă vie” în Noua Anglie, unii stăpâni erau buni şi miloşi cu sclavii lor, în vreme ce alţii se purtau cu aceştia mai rău decât cu nişte animale.
Domnul Shelby este genul de stăpân mărinimos cu sclavii săi. Aceştia o duc bine şi, pentru că li se acordă multă încredere, sunt cinstiţi şi muncitori. Un astfel de sclav este şi unchiul Tom, un bătrân care nu i-a ieşit niciodată din cuvânt stăpânului său. Domnul Shelby îl preţuieşte mult pe Tom, căruia îi încredinţează o bună parte din treburile gospodăriei sale. Însă, atunci când domnul Shelby intră în datorii anevoie de achitat, el se vede nevoit să îl vândă pe Tom. Credinciosului sclav nu îi rămâne altceva de făcut decât să se resemneze voinţei stăpânului său. Astfel, cu inima grea, Tom părăseşte locul în care a trăit toată viaţa, în care a cunoscut dragostea şi bucuria, şi porneşte spre o nouă viaţă, în slujba unui stăpân necunoscut, care se poate dovedi a fi un stăpân bun şi mărinimos ca şi domnul Shelby, sau unul crud şi împietrit la inimă.
Drumurile vieţii îl poartă pe unchiul Tom prin multe locuri. Bătrânul sclav ajunge “proprietatea” mai multor stăpâni, unii mai buni, alţii mai răi. Uneori este întâmpinat de cruzimea şi tirania oamenilor nemiloşi, iar alteori de bunătatea şi mărinimia sufletelor darnice şi nobile. Însă orice fel de stăpân ar avea, Tom îşi păstrează convingerile şi principiile, neluând în seamă pedepsele şi caznele la care este supus, înfruntând obstacolele şi păstrându-şi credinţa într-un mod demn de a fi admirat.
Unchiului Tom nu îi este frică de moarte, pentru că, dincolo de moarte, îl aşteaptă o altă lume, mult mai bună, iar el ştie asta. O lume în care “nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit” De multe ori, realitatea nu este așa cum ne-am dori-o. Cartea lui Harriet Beecher Stowe îi ajută pe cititori să simtă un dram din suferința sclavilor negri care nu puteau face nimic împotriva voinței stăpânilor. Este o carte ce ne oferă un prilej de a reflecta la noi înșine. Citind-o, s-ar putea să ne dorim să fim un pic mai îngăduitori unii cu alții. Și un pic mai buni.